Pământul are 6000 de ani?

Am căutat şi am găsit aşa zise dovezi cum că Pământul ar avea doar aproximativ 6000 de ani. După prezentarea lor voi încerca să-mi dau cu părerea şi să pun alte întrebări pe baza acestor premise.

Aceste 4 premise le-am găsit pe o duzină de site-uri. Aceleaşi 4, explicate la fel peste tot. Bănuiesc că totul a avut o sursă primară, dar aflarea ei nu are prea mare importanţă în economia faptelor. Eu vreau să citim mai atent cele 4 premise prezentate mai jos. Nu vreau să le citim cum face majoritatea: fugar. După o citire fugară a articolului să nu mai spunem: “Da mă, au dreptate!”, “Dacă şi oameni de ştiinţă au fost de acord cu creaţioniştii înseamnă că aşa e!”, “Uite, au prezentat şi cifre, sigur aşa e!”, etc.

Vreau să ne punem întrebări, să ne dăm răspunsuri, să vedem dacă ceea ce se spune în respectivul articol nu poate fi pus în niciun fel la îndoială sau, de ce nu, dacă cele de mai jos nu pot fi confirmate.

1.      Sarea acumulată în oceane: “Numeroase studii au arătat că, anual, oceanul acumulează, atât ca urmare a vărsării râurilor, cât şi din alte surse, 450 de tone de sare, din care se pierde 27%. Restul se dizolvă. Evoluţioniştii susţin că oceanul s-a format în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani, dar cantitatea de sare prezentă astăzi în ocean nu susţine afirmaţia lor. Ei încearcă să pună diferenţa survenită pe seama pierderilor de sare. Dar câtă sare trebuie să se fi pierdut? Pentru că nu au primit un răspuns satisfăcător la această întrebare, creaţioniştii concluzionează: cantitatea insuficientă de sare este una dintre dovezile tinereţii Pământului.”

Aşadar oceanele şi mările, pe lângă apa lor, stâng apele (dulci) ale râurilor. Aşa că nu înţeleg cum se acumulează cele 450 de tone “ca urmare a vărsării râurilor”. “cât şi din alte surse” – din care alte surse? Râurile sunt ape dulci prin definiţie, ploile sunt ape dulci, deşi au un conţinut de sare, ele sunt tot ape dulci. Din care alte surse sunt alimentate oceanele cu apă înafară de râuri şi ploi şi topirea gheţarilor (tot apă dulce)? Şi da, ştiu că râurile spală rocile şi pământul peste care curg, care au un conţinut de săruri, şi astfel râurile aduc un aport de sare oceanelor. Însă acest aport de sare este destul de mic. Cât e masa apei oceanelor? Şi cât înseamnă 450 de tone de sare la această masă? E un număr infim. 450 de tone poate pare mult pentru un om, dar la masa oceanelor Pământului... 450 de tone nu înseamnă nimic. De aceea conţinutul de sare al oceanelor e de 35 la mie. Pentru că râurile şi ploile ajută la menţinerea acestor cantităţi. Râurile aduc o cantitate de sare dar şi dizolvă o cantitate de sare. De aceea echilibrul se păstrează.

Am găsit şi eu un citat. Îl voi prezenta în engleză, luat direct din sursa respectivă:

“The rain that falls on the land contains some dissolved carbon dioxide from the surrounding air. This causes the rainwater to be slightly acidic due to carbonic acid. The rain physically erodes the rock and the acids chemically break down the rocks and carries salts and minerals along in a dissolved state as ions. The ions in the runoff are carried to the streams and rivers and then to the ocean. Many of the dissolved ions are used by organisms in the ocean and are removed from the water. Others are not used up and are left for long periods of time where their concentrations increase over time.

The two ions that are present most often in seawater are are chloride and sodium. These two make up over 90% of all dissolved ions in seawater. By the way, the concentration of salt in seawater (salinity) is about 35 parts per thousand. In other words, about 35 of 1,000 (3.5%) of the weight of seawater comes from the dissolved salts; in a cubic mile of seawater the weight of the salt, as sodium chloride, would be about 120 million tons. And, just so you don't think seawater is worthless, a cubic mile of it also can contain up to 25 tons of gold and up to 45 tons of silver! Before you go out and try alchemy on seawater, though, just think about how big a cubic mile is (1 cubic mile contains 1,101,117,147,000 gallons!).”

Ţinând cont că majoritatea oamenilor ştiu o engleză de bază nu am să mai traduc aceste propoziţii. Dacă totuşi cineva doreşte în mod expré să i-l traduc o voi face într-un comentariu la acest post.

Revenind.

1 gallon = 3,79 litri. Aşadar o milă cubică va conţine 4.173.233.987.130 de litri de apă.

Ţinând cont că densitatea apei este foarte apropiată de 1 putem spune că 1 litru de apă este egal cu 1 kilogram de apă. Aşadar o milă cubică va conţine 4.173.233.987,130 tone de apă. Asta înseamnă peste 4 miliarde de tone de apă. În această apă avem 120 de milioane de săruri. Împărţind tonele de apă la cele de sare obţinem 34,77, adică acele 35 de părţi de sare la mie (3,5% - salinitatea medie a oceanelor). Acum să ne întrebăm oare câte mile cubice de apă există în oceanele Pământului? Probabil milioane, dacă nu zeci sau sute de milioane.

Ştim că apele dulci ale râurilor şi ploilor au un conţinut de sare, după cum zice şi articolul de mai sus. Vreţi să ştiţi unde se pierd acele tone de săruri? “Many of the dissolved ions are used by organisms in the ocean and are removed from the water.” Deci mulţi din acei ioni de sare dizolvaţi sunt folosiţi de organisme şi deci “dispar” din apă. De asemenea, au loc evaporări ale oceanelor, câţiva centimetri anual, şi nu se evaporă doar apa dulce, fireşte. Râurile, deşi aduc săruri, aduc şi apă dulce care dizolvă sărurile deja existente. Aşadar creşte cantitatea de apă din oceane, dar o dată cu creşterea procentului de sare creşte şi cel de apă dulce care o dizolvă. Aşa s-a putut întâmpla 3 miliarde de ani. Există un echilibru între cantitatea de sare şi cea de apă dulce adusă de ploi şi râuri, de cantitatea de săruri folosite de către animalele şi plantele marine, de cantitatea de apă sărată evaporată anual datorită căldurii soarelui, de cantiatea de apă plimbată de curenţii marini pe toată suprafaţa oceanelor. De aceea nu avem cantităţi exorbitante de sare în apa oceanelor. Pentru că există acest echilibru care permite viaţa în oceane.

Un exemplu bun pentru a justifica beneficiile acestor aproturi de apă dulce din oceane, beneficiile pe care le aduc vietăţile care folosesc sarea, etc., este cel al Mării Moarte. Marea Moartă are doar un singur alfuent – Iordanul, cantitatea de ploi care cade în acea zonă este scăzută. Citez de pe wikipedia: “Conţinutul de sare al apei este 33 %, în medie de 28 %, numai Lacul Asal din Africa are un conţinut mai ridicat de sare (35 %). Evaporarea intensă a apei datorită climei calde din regiune este compensată parţial de râul Iordan, totuşi evaporarea masivă determină formarea cristalelor de sare pe ţărmul mării. Contrar aşteptărilor, în apa aceasta sărată pot să trăiască anumite bacterii anaerobe, ca cele care descompun salpetrul, sulful şi celuloza. Chiar unele plante ca de exemplu Halophyte pot supravieţui în aceste condiţii extreme de mediu.”.

Aşadar este un lac în Africa ce are cel mai ridicat conţinut de sare şi banuiesc că acel lac nu are nici afluenţi şi nu are parte de nici prea multe ploi. Acolo, pur şi simplu, sarea stă. Ea nu se dizolvă că n-are în ce. Atât ar fi fost şi salinitatea oceanelor dacă acestea nu ar fi avut parte de ploi, de râuri cu ape dulci, de vieţuitoare marine care să ajute la păstrarea echilibrului.

Un alt link privind salinitatea oceanelor este acesta:

http://www.palomar.edu/oceanography/salty_ocean.htm

2.      Praful meteoric acumulat anual pe Pământ: “Astfel, se estimează că, anual, se depun pe suprafaţa Pământului 14,3 milioane de tone de praf meteoric. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat de-a lungul celor 4,5 miliarde de ani, atunci, în prezent, ar trebui să ne confruntăm cu un strat cu o grosime de 28 cm. Absenţa unui astfel de strat dovedeşte o dată în plus că Pământul nu e chiar atât de bătrân, pe cât se spune.”

      Deci anual se depun 14,3 milioane de tone de praf meteoric. Suprafaţa Pământului este de 510.065.600 km², din care apă - 361.126.400 km² (70,8 %) şi uscat - 148.939.100 km² (29,2 %). Aşadar aceste prafuri meteorice s-au depus doar pe uscat sau şi prin apă?
      Şi dacă, să zicem, s-ar fi depus doar pe uscat. Pentru a ajunge la un strat de 28 de cm grosime vizibil, acest praf meteoric ar trebui să nu fi fost călcat în picioare de oameni, ar trebui să nu fi fost spălat de ploi, purtat de vânt, ingerat de bacterii, animale şi oameni. Deci citatul de mai sus presupune că Pământul este o bilă inertă în spaţiu asupra căreia nu acţionează nicio forţă, la suprafaţa căreia nu se află vegetaţie, animale şi oameni, la suprafaţa căreia nu bat vânturi, nu există ploi, etc. De ce nu este un strat de 28 de centimetri de praf meteoric? Mai are rost să răspund?

3.      Succesiunea de generaţii prezentă în biblie: “În cadrul procesului evolutiv, apariţia omului reprezintă cea din urmă etapă, care se spune că ar fi avut loc în urmă cu 2,5 milioane de ani. Biblia însă plasează acest eveniment la începutul lumii, în cea de a şasea zi a creaţiunii. Însusi Domnul Hristos, a carui existenţă a fost atestată istoric, susţine poziţia Bibliei. El spune, citând din Genesa: „Dar de la începutul lumii ’Dumnezeu i-a facut parte bărbătească şi parte femeiască’” (Marcu 10,6). Dacă omul a fost prezent de la început, asta înseamnă că vârsta Pământului nu este atât de înaintata. Şi nu doar Biblia dovedeşte falsitatea premisei evoluţioniste.”

Într-un documentar se susţinea că biblia a fost “asamblată” în secolele 2-3 după Cristos. Unele părţi din biblie au şi fost scrise la o vreme după moartea lui Isus, unele manuscrise în timpul vieţii lui Isus. Dar biblia în sine a fost creată ceva mai târziu ca o carte de sine stătătoare. De fapt ca o sumă de manuscrise ţinute la un loc, probabil. Pornind de din secolul 3 care a început din anul 201 şi mergând până la secolul 15 când a fost inventat tiparul modern şi tipărirea în serie... avem 12 secole în care se puteau “pierde” o grămadă de manuscrise, o grămadă de texte se puteau degrada. Da, ştiu, se zice că biblia a fost copiată, tradusă, etc. Dar câte din aceste traduceri sunt perfecte? Nici în ziua de azi nu putem traduce la perfecţie orice, mai ales dintr-o limbă veche. Unele dialecte probabil nici nu pot fi traduse. Totuşi, prima traducere în limba română a biblei, traducerea de la 1688 conţine nişte texte numite de biserică “apocrife”. Apocrifele “sunt cărţi pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaşte ca inspirate şi autentice şi nu le admite în Sfânta Scriptură.” [Wikipedia]. Păi stai un pic, parcă nu era voie să scoţi părţi din biblie – adevărul absolut, cuvântul Domnului pe Pământ, etc. etc. Ce s-a întâmplat cu apocrifele, de ce nu sunt acceptate de Biserică? Pentru că sunt poveşti considerate fictive? Probabil. Dar de ce omul de rând nu are dreptul să le citească în traducerile noi? De ce nu îi este prezentată biblia completă pentru ca el să poată decide ce e real şi ce nu? Sau măcar de ce nu i se explică în biserici de ce acea parte a fost scoasă?

Eu vă dau un link să citiţi câteva din aceste aceste apocrife:

http://www.dovewings.110mb.com/P%203%20-%20CARTI%20APOCRIFE.htm

Majoritatea îmi veţi spune că nu sunt reale, că sunt falsuri, de aceea au fost scoase de Biserică. Dar cine e Biserica să decidă acest fapt pentru sute de milioane de creştini? De ce nu ni se dau acele neadevăruri din apocrife să le citim înainte să fim îndoctrinaţi că ele sunt falsuri?

Sunt multe întrebări care pot fi puse.

“Şi nu doar Biblia dovedeşte falsitatea premisei evoluţioniste.” Cine altcineva o mai dovedeşte? Şi dacă biblia e incompletă, atunci eu cum pot crede cu atâta tărie în ea, cum pot susţine că e adevărul absolut şi cuvântul lui Dumnezeu pe Pământ, cum pot spune acestea când biblia s-ar putea să fie incompletă? De ce au trebuit să decidă alţii (mai învăţaţi, sau poate mai degrabă cu mai multă putere putând să elimine părţi din biblie) cum ar trebui şi ce ar trebui eu să cred? Voi dezbate acest subiect – al bibliei incomplete – mai în detaliu într-un alt articol.

4.      Numărul de oameni de pe pământ: “Să presupunem că prima familie, care ar fi apărut în urmă cu 2,5 milioane de ani, ar fi avut in medie 2,4 copii şi o medie de vârstă de 43 de ani. În această situaţie, populaţia globului ar fi ajuns, după doar un milion de ani, la 10^2700 locuitori. În prezent însă, populaţia numără doar 2x10^9 locuitori.”

Prima familie ar fi avut, în medie, 2,4 copii. Dacă erau băiat şi fată atunci următoarea familie (provenită din frate şi soră) ar fi avut tot 2,4 copii (în medie). Dar dacă erau amândoi băieţi? Sau dacă unul dintre ei murea tragic căzând de pe o stâncă şi celălalt era mâncat de animale sălbatice înainte de a se putea înmulţi. Există mulţi factori pentru care populaţia Globului nu a crescut exponenţial, unul din aceşti factori fiind moartea (prematură sau nu, individuală sau în masă). De ce încercăm să ne jucăm cu minţile oamenilor punând 3 numere legate prin câteva cuvinte, fără să prezentăm toţi factorii care au putut reduce numărul de oameni de pe Glob? Pentru că ne place să dăm dovezi insuficiente, pentru că unii oameni care interpretează biblia aşa fac. Ei dau “dovezi” iar când îi întrebi pe ce baze ţi le-au dat îţi aruncă în nas nişte cifre şi apoi îţi dau două citate biblice şi au rezolvat problema.

I rest my case.